"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

11 nov. 2013

ღ Buna dimineata soare ღ


 “Vorbele bune dau încredere,
Gândurile bune dau profunzime.
Daruirea din bunatate - trezeste iubire.”
 


    Răsfoind pagini de internet, am descoperit recent una din cele mai frumoase, mai calde şi mai umane poveşti despre dragoste şi suferinţă. Deşi regăsim povestea în variate forme pe variate siteuri şi bloguri, nu se ştie cu exactitate care este sursă originală. Autorul, se pare, este anonim, iar povestirea l-a impresionat chiar şi Paulo Coelho, în al cărui blog o regăsim redată aproape integral. “Inima perfectă” nu îi aparţine nici lui Paulo Coelho şi a fost trimisă de Priya Sher.

Inima perfecta



   Într-o bună zi un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că el are cea mai frumoasă inima din lume. În scurtă vreme, s-au strâns în jurul lui o mulţime de curioşi şi trecători. Inima lui nu avea nicio crăpătură, nici cea mai mică zgârietură nu se vedea pe ea. Da, au căzut cu toţii de acord... Era cu adevărat cea mai frumoasă inima pe care au văzut-o vreodată.
   Cu cât oamenii îi admirau inima mai mult, cu atât tânărul se laudă şi mai tare cu inima să frumoasă. Era tare mândru de ea...
    Deodată, un bătrânel îşi face loc în faţă mulţimii şi spune cu o voce liniştită, că pentru sine:

“Şi totuşi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasă că inima mea”.

  Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tânărului, s-au îndreptat către inima bătrânului. S-au uitat cu toţii la inima ce bătea în pieptul bătrânului. Într-adevăr, inima bătrânului bătea cu putere, însă era plină de cicatrici. 
  Avea locuri de unde bucăţi din ea fuseseră smulse şi alte bucăţi puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine şi se puteau vedea şi câteva margini crestate. 
   Ba mai mult, în anumite locuri ale inimii erau scobituri adânci din care bucăţi întregi lipseau.
   Oamenii se uitau muţi de uimire la bătrân.
“ Cum poate să spună că inima lui este mai frumoasă?”, şopteau între ei.
  Tânărul s-a uitat şi el atent la inima bătrânului, a văzut în ce stare se află şi a început să radă.
  “Probabil că glumeşti”, a spus acesta. 

“Uită-te la inima ta şi uită-te şi la inima mea. 
Inima mea este perfectă, pe când a ta este toată numai cicatrici şi lacrimi.”
  “Da”, a spus cu blândeţe bătrânul. Inima ta arată perfect, însă nu aş schimbă-o niciodată cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dat dragostea mea – smulg o bucată din inima şi le-o dau lor, iar ei adesea îmi dau o bucată din inima lor care se potriveşte în locul gol din inima mea. 
   Dar fiindcă bucăţile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colţuroase şi aspre pe care le preţuiesc deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o.”
  Câteodată mi-am dat bucăţi din inima pe degeaba şi cealaltă persoană nu mi-a dat în schimb nici măcar o bucăţică din inima lui. Acestea sunt adânciturile goale din inima mea - a oferi dragoste este a riscă. 

  Chiar dacă rănile sunt dureroase şi rămân deschise, ele îmi amintesc de dragostea pe care am avut-o pentru aceşti oameni şi poate că într-o bună zi se vor întoarce şi vor umple spaţiul gol pe care îl am cu bucăţi din inima lor… Înţelegi acum care este adevărată frumuseţe a inimii?
  Tânărul a rămas tăcut o vreme şi lacrimi îi scăldau obrajii. S-a apropiat apoi de bătrân cu timiditate şi şi-a atins inima lui cea tânăra, frumoasă şi perfectă. A smuls o bucată din ea şi i-a întins-o bătrânului cu mâinile tremurânde. Bătrânul a primit bucată de inima, a pus-o în inima lui şi apoi a rupt o bucată din inima lui brăzdată de răni şi cicatrici, plasând-o în rana din inima bătrânului. S-a potrivit, dar nu perfect. Au mai rămas câteva margini colţuroase şi crestate..

   Tânărul s-a uitat la inima lui care nu mai perfectă, însă era mai frumoasă decât oricând din moment ce dragostea din inima bătrânului a curs într-a lui. Cei doi s-au îmbrăţişat şi au pornit la drum unul lângă celălalt.



    Nu vă temeţi de suferinţă şi lăsaţi-va inimile să iubească, chiar cu riscul de a le răni... acesta este mesajul pe care ni-l transmite frumoasa poveste cunoscută sub numele de "Inima perfectă."


sursa

Un inceput de săptămână cât mai plăcut!


Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini) cu aceasta tema si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la   "Buna Dimineata Soare"!
.
.

4 comentarii:

  1. Buna dimineata soare!
    Impresionant!
    O zi asa cum iti doresti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poti trage multe concluzii din aceasta povestire.Depinde ce fel de om esti si ce inima ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. O pilda de luat in seama.
    O seara frumoasa Iulisa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit de cateva ori aceasta frumoasa poveste si de fiecare data ma impresioneaza.
    Mai bine sa iubesti si sa suferi decat sa nu cunosti dragostea. Mai bine sa ai incredere si sa fii inselat decat sa ai inima plina de indoieli... Mai bine sa oferi si sa stii ce inseamna bunatatea decat sa astepti ceva in schimb...
    Minunata sa iti fie saptamana!

    P.S. Vorba aceea: fiecare primeste dupa inima lui. :)

    RăspundețiȘtergere